Bet Now with William Hill

*Cea mai de traditie agentie de pariuri din Marea Britanie fontada in 1934
*Interfata si asistenta in limba Engleza
*Bonus de 100% la primul pariu in limita a 25 £
*Accepta Card Visa Electron si Moneybookers
*Suma minima de depus este 2 €
*Miza minima este de 0,1 €
*Seriozitatea securitatea si mai ales oferta bogata fac din acesta agentie sa devina cea mai galonata din lume

Betfred

*Agentie de pariuri din Marea Britanie
*Interfata si asistenta si in limba Engleza
*La prima depunere Bonus de 100 £
*Accepta Card Visa Electron si Moneybookers
*Suma minima de depus este 35 €
*Miza minima este de 0,1 €
*Oferta bogata in pariuri live mai ales meciurile din Anglia toate ligile

10Bet

*Agentie de pariuri din Marea Britanie functionabila din 2003
*Interfata si asistenta si in limba Romana
*La prima depunere Bonus de 50%
*Accepta Card Visa Electron si Moneybookers
*Suma minima de depus este 8 €
*Suma minima de retras este 35 €
*Miza minima este de 0,1 €
*Oferta bogata in pariuri

NoxWin

*Agentie de pariuri cu sediul la Sliema(Malta)
*Interfata si asistenta in limba Engleza
*Agentie noua pe piata romaneasca si din aceste motive, ofera un bonus destul de bun
*Oferta de pariuri cam slabuta dar se imbunatateste pe zi ce trece
*Accepta Card Visa Electron si Moneybookers
*Suma minima de depus/retras este 20 €
*Miza minima este de 0,1 €
*Interfara prietenoasa si usor de folosit
*Ofera multe FreeBets si are saptamanal promotii interesante
*Bonusurile sunt urmatoarele: La pariuri 100% bonus pana la 25 € Casino 50% bonus pana la 200 € Poker 100% bonus pana la300 €

Bet At Home

*Compania a fost înfiintata în Wels în Austria în 1999
*Ofera bonus dublu la inscriere
*Ofera utilizatorilor bonusuri importante destul de des
*Miza minima pe bilet este de 0.5€
*Accepta Card Visa Electron si Moneybookers
*Interfata este si in limba Romana
*Ofera suport tehnic online
*Ofera in fiecare zi un bonus de 50$ unui utiliztor, ca acesta sa primeasca bonusul trebuie sa se fi logat in acea zi, bonusul se ofera aleator

Tara blondelor, refugiul intelectualilor

Un regizor roman a dus scoala Pariloto suedeza de regie spre succes dupa ce a aplicat programa din universitatile bucurestene.

In Suedia si-au gasit refugiul peste 20.000 de emigranti Pariloto Rezultate Live romani, cei mai multi fiind intelectuali care lucreaza ca medici
, specialisti in biologie sau tehologia informatiei.

Printre ei gasim si un regizor, Radu Penciulescu, care traieste o viata
ca un film dramatic: a plecat din Romania anilor ‘70 din cauza cenzurii comuniste, a ajuns sa puna pe picioare una dintre cele mai faimoase scoli de regie din Suedia, a refuzat „visul american” si cand Revolutia i-ar fi deschis calea spre performanta in Romania, o tragedie in familie i-a refuzat intoarcerea.

Acum locuieste intr-un apartament cochet din Stockholm, inconjurat de cartile sale, si incearca sa reziste asaltului tehnicii moderne aduse in casa de fiul sau de 19 ani: a repudiat calculatorul departe de camera de zi, iar singura concesie este Pariloto Rezultate play-station-ul care zace langa televizor.

Fugit in cea mai grea perioada a regiei din Romania

„Prima data am venit in Suedia pentru doua saptamani, in ‘72. Era iulie si era 10 seara, iar soarele era sus. A fost o imagine de neuitat. Dupa aceea m-am intors in tara cand se intamplau lucrurile cele mai grele in teatrul romanesc. L-au interzis pe Pintilie cu „Revizorul” si dupa chestia asta nu ne mai dadea nimeni de lucru. Doar nu ne rugau: „Luati un pasaport si plecati!””, povesteste Penciulescu.
Mai intai a plecat in Franta. „Am stat vreo trei luni si mi-au trimis din Suedia o invitatie sa lucrez la o scoala de actori. Era in ianuarie 1974. Atunci am venit aici”.

Nu l-au intrebat de diploma

Decizia de a ramane in Suedia a pornit de la o oferta neasteptata: „Ma trezesc intr-o zi cu un telefon de la cineva din Institutul Dramatic, care ma intreaba daca nu mi-ar face placere sa petrec vreo doua-trei ore acolo, pentru ca ei au un student care a facut un proiect, dar fara o mana de profesor, si vor sa vada proiectul si un profesionist. M-am dus, m-am uitat la proiect. O saptamana mai tarziu imi telefoneaza rectorul universitatii si ma invita la o mica discutie.

Ma duc si ma intreaba: „Nu vrei sa vii sa predai aici la toamna? Uite, atata leafa iti dam, atatia studenti”. Eu nu aveam alte planuri si zic: „Bine, vin”. Nu m-a intrebat nici daca am diploma, adica nimic din toata partea asta birocratica. A bagat mana in buzunar si a scos o cheie: „Asta e cheia de la biroul dumitale”. Asa a inceput o convietuire lunga cu scoala asta”.

In 1980 a facut o „pauza” de Suedia: a plecat in SUA. „Mi-a oferit Universitatea Pariloto Meciuri din Michigan un post de profesor definitiv. Nimeni nu mai putea sa ma scoata de acolo. Am zis „da” si am plecat. Am stat in America un an. Dupa aceea, la un control medical anual, dobitocii aia de doctori au gasit o umbra pe plamani si au decis ca mor intr-un an. Era in ‘80, si acum suntem in 2007 si inca n-am murit. Atata m-a dezgustat viata americana, in care totul e bani sau business, ca m-am intors in Suedia. Mai aveam doar un apartament. M-am operat aici la plamani si, la o saptamana de la operatie, imi telefoneaza chirurgul si-mi spune: „Am vesti bune. Nu era cancer
. Nu era nimic”. Zic: „Nu stiu daca sa rad sau sa plang, ca m-ati chinuit ca pe hotii de cai””, povesteste regizorul cu un amuzament usor sarcastic.

Rechemat de Caramitru

Intoarcerea in tara scandinava l-a impins catre ceea ce el considera ca a fost cea mai mare performanta din patria adoptiva: punerea pe picioare a Sectiei de regie din Scoala Superioara de Teatru din Malmo.

„Mi-au oferit un post de profesor si mana libera sa fac ce vreau. Si cred ca am facut destul, pentru ca a ajuns o scoala-vedeta. Nu le-am povestit niciodata, dar strategia mea a fost sa aduc scoala cat mai aproape de programele de invatamant de la universitatile din Bucuresti. Am stat la ei pana m-am pensionat”.

Radu Penciulescu a privit Revolutia de la distanta, dar nu a putut sa se intoarca in Romania eliberata de comunism: „Intre timp
se si complicase viata mea: in ‘88 am devenit tata. Cand a venit Revolutia, aveam un copil de un an, un inceput de familie. Mi-a telefonat Caramitru si m-a intrebat: „Unde vrei sa vii? La Institut, la National?”. I-am spus: „Nu pot sa-mi iau familia asa, dintr-o data, si s-o mut”. Asta a fost. Apoi, a murit sotia mea. Tocmai cand viata incepuse sa se organizeze, a fost tragedia asta si am ramas cu un copil. Nu mi-a mai fost gandul sa fac ceva in plus”.

Soc cultural

„In Romania - linistita, aici - cea mai galagioasa”

Are 28 de ani si este doctorand in finante la Universitatea de Studii Economice din Stockholm. La scoala pe bancile careia isi tocea coatele pentru masterat acum un an, tine azi seminarii pentru studenti. Dezamagita ca in Romania o astepta un viitor previzibil, cu o slujba „calduta” la o banca, Agatha Murgoci a decis sa isi incerce norocul la cateva mii de kilometri de Romania. Argumentul decisiv - „aici se pune accent pe cercetare, si eu asta vreau, de fapt, sa fac”.

„Probabil ca as putea sa imi gasesc un job intr-o companie de consultanta, dar mie cercetarea imi place, iar Suedia mi-a oferit posibilitatea sa fac asta fara griji materiale”, explica Agatha.Dintr-o cafenea studenteasca in care intra aparent multumita ca fumatul este interzis (la fel cam ca peste tot in Suedia), romanca povesteste despre socul cultural al Scandinaviei: „Oamenii sunt diferiti, vorbesc pe o voce mult mai joasa, sunt mult mai calmi. In tara eram omul cel mai linistit, aici sunt persoana cea mai galagioasa. Un alt motiv de soc este ca orice se gaseste pe internet.”

Locuieste inca in cochetul campus universitar si munceste intr-un birou micut, plin de carti de economie. Spune ca si-a facut prieteni in tara gazda fara sa caute in mod special compania romanilor. „Eu ma intalnesc cu doua-trei fete din tara, pentru ca suntem apropiate de ceva vreme si ne leaga multe lucruri. Nu ma intalnesc neaparat cu cineva pe criteriul ca e roman. E o comunitate mare de romani aici. Majoritatea suedezilor mi-au spus ca nu stiu multe despre Romania si ma roaga sa le povestesc eu. Le spun ca tara se schimba si de fiecare data cand ma intorc gasesc lucruri care merg spre bine.”

Agatha nu-si pune problema sa se intoarca in tara, desi isi viziteaza familia cam de doua ori pe an. „In Romania am facut ASE si puteam sa ma angajez intr-o companie de audit sau la o banca, dar mi se pare ca odata ce intri in cercul asta e unul destul de inchis. Te duci la serviciu, dupa aceea acasa, si tot asa. Nu calatoresti foarte mult. Mi se pare ca societatea romaneasca e destul de inchisa. Voiam sa fiu intr-un mediu mai deschis, voiam sa invat mai mult. Aici pot sa fac asta.”

Patru Oscaruri pentru Scorsese

Cea de-a 79-a ediţie a mult-râvnitelor trofee ale Academiei Americane Pariloto Live Fotbal de Film nu a avut sarea şi piperul de altădată

Martin Scorsese şi-a văzut visul cu ochii. După cinci înfrângeri şi o lungă aşteptare, încă din 1981, cu filmul "Taurul furios", Scorsese a primit Oscarul pentru cel mai bun regizor. A plâns de emoţie. Filmul care i-a purtat noroc, "Cârtiţa", a mai adunat alte trei premii importante la ediţia cu numărul 79 a celor mai râvnite trofee din industria cinematografiei, pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu adaptat şi cel mai bun montaj. Academia Americană de Film i-a mai premiat, duminică seara, la Kodak Theatre din Los Angeles, pe Helen Mirren (cea mai bună actriţă) pentru rolul din "Regina" şi Forest Whitaker (cel mai bun actor) pentru interpretarea din "Ultimul rege al Scoţiei". Au mai fost recompensate cu câte un premiu Oscar producţiile "Un adevăr care deranjează" (cel mai bun documentar) şi "Happy Feet Pari Loto - Mumble cel mai tare dansator" (cel mai bun film de animaţie).

Culisele plictiselii

E! On-line a făcut de-a lungul nopţii decernării Oscarurilor transmisiuni pe www.eonline.com din camera presei de la Kodak Theater (de Joel Ryan), dar şi de la evenimentul serii postpremii, adică petrecerea organizată de Elton John, unde chiar trebuie să fii cineva ca să intri (de Macr Malkin). Presa americană s-a delectat în ultimele zile cu ceea ce s-a numit profeţia Scorsese. Dacă în filmul său "The Departed" este vorba de turnători ("rat" în slangul filmelor poliţiste), bineînţeles că o invazie de şobolani (rat, lb. engl.) într-un fast-food newyorkez a fost considerată ca o prevestire că Scorsese va lua în sfârşit un premiu Oscar. Şi a luat. În camera presei de la Oscaruri, distracţia a fost însă alta. Toată lumea aştepta remarci inteligente sau măcar interesante de la câştigători. Cel mai surprinzător a fost, după o categorie mai puţin interesantă, cea a mixajului de sunet, unde Kein O’Connell („Apocalypto") a pierdut pentru a 19-a oară statueta. Câştigătorul de anul acesta, Michael Minkler, pentru „Dreamgirls", a explicat: "Probabil că ar trebui să se apuce de altceva". Bineînţeles, stupoare. Tot la sunet, câştigătorii pentru montaj, care au lucrat la "Letters of Iwo Jima", al lui Clint Eastwood, au fost prezentaţi ca şi cum ar fi lucrat la "Flags of our fathers". Zice gura lui Joel Ryan (şi a noastră) că s-a întâmplat pentru că toate filmele lui Eastwood arată la fel. Ca şi restul serii, şi declaraţiile de presă au fost majoritatea plictisitoare. Să trecem însă la lucruri mai interesante, adică la petrecerea lui Elton John, căruia nu i-a plăcut ceremonia. "Plictisitor, n-am văzut niciodată o asemenea înşiruire de tâmpenii", a spus Elton, despre care ştie deja toată lumea că are gura slobodă. Ceea ce nu-l împiedică să vândă bilete la petrecerea din vară, când va împlini 60 de ani, cu 250.000 de dolari. Replica serii? Ozzy Osbourne vede afară un Audi TT şi îi spune doamnei că vrea şi el unul. Sharon răspunde prompt: "Avem deja două".

Lista completă a câştigătorilor:

Cel mai bun film: „Cârtiţa"
Cel mai bun regizor: Martin Scorsese pentru „Cârtiţa"
Cea mai bună actriţă în rol principal: Helen Mirren pentru „Regina"
Cel mai bun actor în rol principal: Forest Whitaker pentru "Ultimul rege al Scoţiei"
Cel mai bun montaj: „Cârtiţa"
Cel mai bun cântec original: „I Need to Wake Up" – Melissa Etheridge pentru „Un adevăr care deranjează"
Cel mai bun scenariu original: Michael Arndt pentru „Fiecare se crede normal"

Muzicienii italieni, chemati de trei ori pe scena

Publicul primului concert oferit la Sibiu de catre Ansamblul Scaligero, apartinand Scalei din Milano, a reactionat entuziast la reprezentatia data de muzicienii italieni, iar acestia s-au simtit obligati sa se intoarca de trei ori pe scena pentru a continua concertul.
Cei 14 maestri italieni au ajuns la Sibiu in cursul dupa-amiezii de duminica si, dupa o scurta vizita in oras, s-au cazat la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Sibiu.
Membrii ansamblului au facut o repetitie inaintea spectacolului, au verificat acustica Salii Thalia si au dat emotii gazdelor, pentru ca repetau in haine de strada, cu doar o jumatate de ora inaintea primului spectacol. Timp
suficient pentru toti cei 14 maestri milanezi sa se puna "la patru ace" si sa ajunga pe scena cu cinci minute inainte de 19.00, ora de debut a primului spectacol de la Sibiu.
"Este foarte bine ca orasul Sibiu detine titlul de capitala culturala europeana. Tin minte ca in orasele italiene care au detinut aceasta titulatura evenimentele erau insotite mereu de mult entuziasm. Speram ca publicul sa ne accepte si sa aprecieze programul divers pe care l-am pregatit", a declarat Marcello Sirotti, unul dintre membrii Scaligero, in primele momente dupa sosirea la Sibiu.

Oameni de afaceri italieni, VIP-urile serii

Afluenta de invitati si de personalitati din lumea economica, bancara, politica si culturala a facut ca recitalul, desfasurat duminica in Sala Thalia, in cadrul programului capitalei culturale europene Sibiu, sa fie mai mult un eveniment monden decat unul muzical. Majoritatea invitatilor a fost constituita din oamenii de afaceri italieni, asa ca, pentru cateva ore, Sala Thalia a avut o populatie mai mult italiana decat romaneasca, un fel de "Mica Italie" ad-hoc. Dintre oaspetii romani s-a facut remarcata prezenta lui Mircea Geoana, Sergiu Nistor, comisarul pentru programul cultural "Sibiu 2007 - Capitala Culturala Europeana", ca si a lui Corneliu Bucur, directorul Complexului National Muzeal ASTRA. Seara de gala a fost onorata de prezenta E.S. Daniele Mancini, ambasadorul Italiei in Romania, devenit in acel moment un "ambasador al culturii" in primul rand, aflat la Sibiu impreuna cu sotia, ca si de prezenta directorilor UNIMPRESA Romania si ENEL Romania, acesta din urma fiind sponsorul exclusiv al concertelor, pentru care a cheltuit aproape 200.000 de euro.

Maurizio Simeoli: "Ne-am simtit foarte bine si am mai fi cantat mult daca nu era atat de tarziu"

Concertul Scaligero din Milano a cuprins sapte piese, anuntate, de altfel, in progamul serii, alese special pentru a pune in valoare instrumentele de coarde si de suflat, plus… acordeon si corn, ce compun ansamblul. Asa cum a spus ca se va intampla, la inceperea mult asteptatului spectacol, purtatorul de cuvant al ansamblului, violoncelistul Marcello Sirotti, concertul a avut de la inceput o puternica tusa, amprenta italiana, pentru ca in partea a doua, dupa pauza, s-o vireze spre zone mai moderne. Spectacolul a debutat cu celebra uvertura a lui Rossini la opera "Cotofana hoata", urmata de cateva secvente dintr-un concert pentru fagot si coarde al aceluiasi Rossini, care l-au pus in valoare pe solistul Nicola Meneghetti. Sextetul concertant pentru corn si coarde de Cherubini i-a permis sa straluceasca, la instrumentul sau, solistului Roberto Miele. La sfarsitul primei parti, "Pastorul elvetian", suita pentru flaut si ansamblu de P. Morlacchi, a fost "incarnat" de flautistul Maurizio Simeoli. Dupa pauza, s-a trecut la partea mai contemporana a repertoriului, cantandu-se muzica de film de Nino Rota, compusa initial pentru filmele "La Strada" si "Ghepardul", precum si suita "West Side Story", de Leonard Bernstein, aceasta din urma scotand in evidenta instrumentele din zona jazz-ului si talentul de tip improvizatoric al celor care le foloseau. Necesarul bis a fost dat de "Libertango" de Astor Piazzolla, lucrare care a pus in valoare si talentul acordeonistului Simone Zanchini, ca si bucuria si pofta de a canta ale saxofonistului Mario Marzi, pianistului Paolo Zannini si, in general, ale tuturor membrilor ansamblului Scaligero, fiind socotita de multi, dupa incheierea spectacolului, drept cel mai reusit moment al serii.
Cei aproape patru sute de spectatori au aplaudat minute in sir reprezentatia artistilor milanezi, care s-au simtit obligati sa revina pe scena de trei ori. "A fost atat de mult entuziasm din partea publicului si ne-am simtit obligati sa bisam. Ne-am simtit foarte bine si am mai fi cantat mult daca nu era atat de tarziu", a declarat Maurizio Simeoli, flautistul Ansamblului Scaligero.
Luni seara, muzicienii italieni pregateau un al doilea concert la Sibiu, dedicat, de aceasta data, publicului larg. Spectacolul a fost sustinut cu casa inchisa, pentru ca biletele s-au epuizat la scurt timp dupa ce au fost puse in vanzare.

Program
• "Sibiu, tinutul meu natal", www.sibiulmeu.ro, 1 ianuarie-31 decembrie 2007, CNM Astra;
• "Tezaure Umane Vii", expozitie etnografica, pana pe 1 martie, ora 10, Casa Hermes, CNM Astra;
• "Capodoperele din Pinacoteca baronului Samuel von Brukenthal", expozitie de pictura, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11.30;
• "Brukenthal, Modell Aufklaerung", expozitie piese din colectiile Brukenthal, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11.30;
• "The Marranos", expozitie "antipolitica" de grafica si desen, Sorin Tara, Constitutiei nr. 3, X futures Gallery, Sibiu, 10-22;
• "Cei sapte piloni ai comunismului", expozitie, Turnul Slaninei, Biserica Evanghelica din Cisnadie, orele 10-20;
• "Les Etats - Starile", expozitie de arta contemporana, Andreea Diaconu, Galeria ArtVo, Bdul Magheru, nr 10;
• "Taramul linistii", Robert Lakatos, Polonia, Studioul Astra Film, Piata Huet, ora 14
• "Muzeul Brukenthal, aniversare la 190 de ani", cinci expozitii la vernisaj, Piata Mare, ora 11.30;
• "Covoare otomane in Bisericile Evanghelice din Transilvania", expozitie la Muzeul Brukenthal;
• Cafe Jazz, trupa Silex, Imperium Pub, ora 20.30.

«Mecenatul roman nu stie decat sa dea in mingea de fotbal»

Adrian Pintea inca mai cauta sponsori pentru „Jesus Christ Superstar“

Cunoscutul actor si regizor Adrian Pintea vrea sa puna din nou în scena opera rock a lui Andrew Lloyd Webber, „Jesus Christ Superstar“, jucata de studentii sai la ArCub, în 2006. Problema este ca nu reuseste sa isi gaseasca sponsori care sa plateasca drepturile de autor ale productiei. Pintea a discutat deja cu Teatrul Bulandra despre acest proiect, însa reprezentantii institutiei i-au spus ca îl pot ajuta doar cu scena, nu si cu plata drepturilor de autor, care reprezinta cea mai mare parte din bugetul spectacolului.

Din ce pricina credeti ca nu ati gasit pana acum un sponsor pentru proiectul „Jesus Christ Superstar“?
Explicatia nu poate fi decat ca exista o lipsa crasa de interes pentru un proiect studentesc, lipsa unei legi clare a sponsorizarii si a unui profil cultural autentic al celor care ar putea sa actioneze la nivel de mecenat. Mecenatul roman nu stie decat sa dea in mingea de fotbal.
La cat se ridica, estimativ, suma de cumparare a drepturilor de autor?
Nu am idee, dar e vorba, probabil, de o suma serioasa. Cam de cateva ori suma ce se poate pierde intr-o noapte la cazinou.
Imi puteti spune care au fost motivele invocate de cei la care ati apelat pana acum si care nu v-au ajutat? In afara Teatrului Bulandra, la ce institutii v-ati mai adresat?
Nu vreau sa jignesc pe nimeni. Am apelat la toate.
Ce anume credeti ca i-ar convinge pe sponsori ca spectacolul va avea succes? Nu a fost de-ajuns ca toate reprezentatiile de la ArCub s-au jucat cu sala plina?
In afara faptului ca s-au rupt usile la cele zece spectacole pe care le-am avut la ArCub, ce argumente ar mai fi necesare?
Daca proiectul se va materializa, se va juca pe scena Teatrului Bulandra?
E posibil, dar deocamdata nu sunt semne incurajatoare.
In caz ca nu veti gasi sponsor, la ce solutie veti recurge? Va veti resemna sau veti apela si la alte variante?
Ma voi resemna. Scrasnind din dinti, dar ma voi resemna. Poate voi simti si un pic de dezgust, cine stie...
Pe cand revenirea in teatru?
Intoarcerea in teatru se va face la timp
. Acum am un contract foarte strans (cu postul Acasa TV, pentru telenovela „Daria, iubirea mea“ - n.r.). Deci, dupa.
In afara telenovelei, care sunt proiectele la care lucrati in prezent?
Visez.
Ce v-a determinat sa acceptati rolul din serialul „Daria, iubirea mea“?
Viata, nevoia de experiente noi, in rest dragostea pentru meseria mea.
Sunteti de acord cu parerea unora conform careia un actor mare nu ar trebui sa accepte roluri in telenovele?
Nu reactionez la prejudecati si la „entuziasmul“ celor care n-au stat un minut in fata unui aparat de filmat.

«Jesus Superstar», istorie de 35 de ani
Piesa „Jesus Christ Superstar“, scrisa de Andrew Lloyd Webber în 1970, pe versuri de Tim Rice, a fost lansata acum 35 de ani pe Broadway. De atunci, regizori din toate lumea s-au întrecut s-o puna în scena, în diferite variante. Adrian Pintea a realizat, în 2006, un spectacol maraton de trei saptamâni, împreuna cu studentii sai de la UNATC, care a cuprins zece reprezentatii la ArCub, toate cu sala plina. Daca se va materializa, proiectul va fi realizat tot cu studentii lui Pintea.
Opera rock a mai fost montata la Teatrul Odeon, în stagiunea 2002-2003, în regia lui Cristian Mihailescu si coregrafia lui Razvan Mazilu, cu sprijinul Operei din Brasov.

Legile romanesti pun sistematic piedici proiectelor culturale

cauza indiferenţei guvernanţilor
Peste 200 de persoane (artisti, scriitori, manageri culturali sau jurnalisti) au semnat ieri, in numai cateva ore, o petitie online prin care cer modificarea legilor privind finantarile acordate de stat proiectelor culturale. Petitia este initiata de noua institutii, organizatii neguvernamentale ca Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile sau Ecumest, dar si de institutii ale statului (Administratia Fondului Cultural National, Institutul Cultural Roman, Centrul National al Dansului si Muzeul National de Arta Contemporana) reunite sub numele "Coalitia 2007". Celor noua initiatori li se alatura membri ai altor organizatii sau simpli artisti confruntati cu acesta legislatie care ii considera "criminali" pe artisti si care practic blocheaza proiectele culturale.

In ultimii ani s-au infiintat institutii noi ca Centrul National al Dansului sau Muzeul National de Arta Contemporana. Institutul Cultural Roman si Ministerul Culturii elaboreaza proiecte prin care sa promoveze cultura romana in strainatate. Ba, s-a infiintat chiar si o institutie, Administratia Fondului Cultural National, care are ca unic scop finantarea pe baza de proiect a programelor culturale. Toate acestea insa functioneaza pe baza unor legi de mult invechite. Din cauza procedurior prin care se acorda efectiv finantarile, numai la ultima sesiune a AFCN, doi dintre operatorii culturali declarati castigatori in urma concursului de proiecte au renuntat sa mai apeleze la banii oferiti de stat. Institutul Cultural Roman, o institutie de stat al carei buget atinge anul acesta 45,5 milioane de lei, se plange si el ca legislatia romana ii pune sistematic bariere in atingerea scopului pentru care a fost infiintat: promovarea culturii in strainatate. In petitia adresata prim-ministrului, ministrilor de cultura si de finante si sefilor comisiilor de cultura din Parlamentul Romaniei, cei aproape 300 de semnatari cer in primul rand sa poata face plati in avans. In acest moment organizatiile neguvernamentale au acces la fonduri doar pe baza de decont, numai dupa ce au au terminat proiectul. Practic, chiar daca statul le-a aprobat finantarea (sau o parte din aceasta), artistii sau organizatiile neguvernamentale trebuie sa faca rost din alta parte de banii de care au nevoie, sa ii cheltuiasca, iar apoi sumele sa fie decontate. Daca aceasta prevedere nu se va schimba, anunta protestatarii, unele din proiectele care urmeaza sa se desfasoare in cadrul programului Sibiu 2007 nu au cum sa aiba loc. Operatorii independenti care au castigat la concursul de proiecte pentru Sibiu nu au resurse proprii din care sa plateasca, iar Ministerul Culturii, cel care coordoneaza finantarile, nu are voie sa cheltuiasca acesti bani.

Artistii cer si schimbarea baremului de diurna care in prezent este stabilit la 70 de lei pe zi de persoana, suma mult sub nivelul diurnelor practicate in UE si neadecvata realitatii economice romanesti. Este aproape imposibil ca operatorii culturali romani sa se implice in proiecte desfasurate pe mai multi ani. Cum in Romania finantarile nu pot fi facute decat in decursul unui singur an calendaristic, organizatiile nu au un suport pentru proiecte europene multianuale (cum este Cultura 2000, devenit acum Cultura 2007) la care participantii primesc bani pe mai multi ani, dar la care trebuie sa asigure la randul lor o parte din suma. Daca o institutie romana organizeaza un eveniment in strainatate si la acest eveniment are si invitati din acea tara, romanii nu ii pot plati invitatului transportul local, pentru ca o hotarire de guvern din 1991 nu le permite acest lucru . Artistii independenti (persoane fizice) se afla in continuare in imposiblitatea de a avea acces la fonduri, in timp
ce organizatiile nu pot aplica in acelasi timp pentru acelasi proiect la doua institutii. Daca AFCN-ul ar acorda de exemplu finantare pentru plata decorurilor unui spectacol de dans, artistul/organizatia care face spectacolul nu poate depune un proiect la Centrul Dansului pentru ca acesta sa asigure plata dansatorilor sau a afiselor.

Aceste cereri provin din situatiile constatate pe parcursul ultimilor ani in care s-au infiintat institutii, s-au acordat finantari, dar legile au ramas neschimbate. Daca ele vor ramane asa, in viitor nu doar cei din domeniul culturii vor suferi, atunci cand se vor infiinta programe de finantari publice pentru politici sociale, sanatate
sau mediu. Dar Ministerul Finantelor refuza in continuare sa faca schimbarile necesare.